HAGI AL NOSTRU, CEL DE TOATE ZILELE
La data de 5 februarie 1965, în comuna Săcele din judeţul Constanţa, avea să se nască o stea. Sunt sigur ca a fost îndeajuns să citiţi această frază şi să vă daţi seama despre cine este vorba. Aţi ghicit! Gheorghe Hagi, căci despre el vom vorbi în acest material, a reuşit să aducă lacrimi de fericire pe chipurile românilor, care şi aşa erau apăsaţi de vremurile grele pe care le trăiau.
Gheorghe Hagi era speranţa românilor, iar la Campionatul Mondial din 1994 din Statele Unite ale Americii, a explodat pur şi simplu. Vom ajunge şi la acest capitol, însă haideţi să o luăm cu începutul. Hagi a început fotbalul în 1978, la frageda vârstă de 13 ani, la FC Farul Constanţa, sub îndrumarea regretatului Iosif Bukossy. Doi ani mai târziu a fost selectat de Federaţia Română de Fotbal în lotul celor de la Luceafărul Bucureşti, care la acea vreme era practic echipa naţională de juniori a României. A mai trecut apoi pe la Sportul Studenţesc, Steaua Bucureşti, pentru ca în 1990 să părăsească România şi să prindă transferul vieţii, la Real Madrid. Ce fotbalist nu îşi doreşte să joace în tricoul madrilenilor? Hagi nu s-a lăsat impresionat de pasul uriaş pe care îl făcuse şi a făcut meciuri incredibile. Doi ani mai târziu s-a transferat la Brescia, acolo unde avea să fie antrenat de Mircea Lucescu, alături de alţi fotbalişti români şi mă refer aici în special la blondul Florin Răducioiu. După alte două sezoane petrecute în Italia s-a întors în Spania, de data aceasta la rivala celor de la Real Madrid, FC Barcelona.
Şi-a încheiat cariera în 2001 la Galatasaray Istanbul, acolo unde a evoluat timp de patru sezoane. Aici trebuie să zăbovim puţin mai mult. Hagi a făcut istorie pentru Galata. La fiecare meci jucat de echipa „Cim Bom Bom”, tribunele impresionantei arene „Ali Sami Yen” se umpleau până la refuz. Oamenii veneau să îl vadă pe Hagi la treabă, iar „Regele” le dădea ceea ce îşi doreau. Gheorghe Hagi a declarat în mai multe rânduri, chiar şi mie personal, într-unul din zecile de interviuri pe care i le-am luat, că echipa lui de suflet a fost întotdeauna echipa naţională.
În 1994, la Campionatul Mondial din SUA, Hagi a pus România pe harta fotbalului de pe mapamond. Nu avem cum să uităm golul de generic din meciul cu Columbia sau driblingurile ameţitoare pe care le făcea în partidele cu Elveţia, SUA sau Argentina. Lumea începuse să îl compare cu Diego Armando Maradona, de aici venind şi porecla sa, „Maradona din Carpaţi”. Ghinionul lui Hagi, dar şi al colegilor săi de generaţie, a fost meciul de coşmar cu Suedia din sferturile Campionatului Mondial. Gafa inexplicabilă a lui Florin Prunea şi ratările de la loviturile de departajare, au făcut ca România să plece acasă. „Tricolorii”, cu Hagi în frunte, făcuseră cea mai mare performanţă din istoria echipei naţionale. Hagi a continuat să joace pentru România şi a făcut-o aşa cum ne obişnuise, impecabil. După Campionatul Mondial din 1998 Hagi a decis să se retragă de la echipa naţională. A fost o zi tristă, în care toţi microbiştii din România şi-au dat seama că nu mai au pentru ce să se uite la fotbal dacă Hagi nu este în iarbă. Cu ajutorul marelui poet Adrian Păunescu, cel care avea o putere foarte mare de convingere, Gică s-a întors şi a jucat pentru România la Campionatul European din 2000. Acolo, într-un meci cu Italia, Hagi a cedat. L-a faultat dur pe Antonio Conte şi a fost eliminat. Imaginea cu Hagi care a plecat la vestiare cu capul în pământ, va rămâne în memoria tuturor. Un adevărat geniu al Carpaţilor a avut parte de un ultim meci tragic.
În 2001 a fost organizată Gala Hagi. Un meci demonstrativ, în care peste 50 de mii de oameni au venit pe „Lia Manoliu” pentru a-şi lua rămas bun de la fotbalistul Hagi.
În 2009, Hagi a înfiinţat propria sa academie şi echipa FC Viitorul. În sezonul 2016-2017 a câştigat titlul în Liga Întâi cu această formaţie şi a demonstrat tuturor că se poate. Aşa cum a declarat-o în nenumărate rânduri, visul său este să antreneze o echipă de club puternică, cu care să se lupte pentru cucerirea trofeului UEFA Champions League sau o echipă naţională cu care să se bată pentru titlul Mondial şi cel European. La ambiţia pe care o are, Gheorghe Hagi probabil va reuşi aceste lucruri. Noi, muritorii de rând, nu mai putem spune decât un singur lucru: Mulţumim, Gică Hagi!
Mircea Ghiţă
