Cât de important este indicele de masă corporală (IMC)?

Indicele de masă corporală (IMC) sau body mass index ( BMI) este un indicator statistic al masei unei persoane raportată la înălțimea persoanei respective și a fost inventat între anii 1830 și 1850 de către belgianul Adolphe Quetelet în timpul dezvoltării “fizicii sociale”.

IMC este o măsură care poate indica dacă o persoană are o greutate sănătoasă pentru înălțimea sa. Practic nu contează neapărat forma corpului deoarece greutatea optimă este calculată pentru o înălțime în mod particular.

Deși e folositor pentru majoritatea oamenilor, IMC nu funcționează pentru toată lumea. Este util numai pentru măsurarea unei populații și nu trebuie folosită asupra unei singure persoane.  Ea nu este o metodă de calcul potrivită pentru copii, femei însărcinate, persoane cu masă musculară mare (sportivi) și vârstnici și nu este menită stabilirii masei musculare sau osoase. De exemplu  mușchii cântăresc mai mult în comparație cu depozitele de grăsime, deci IMC va fi mai mare în cazul unui corp atletic.

Indicele de masă corporală nu poate măsura cantitatea de grăsime în mod direct, și nu este suficient pentru un diagnostic, dar din păcate se utilizează frecvent de către antrenorii personali în sălile de fitness fără a consulta și un doctor. El poate fi folosit doar ca indicator al potenţialelor probleme de greutate, dar la nimic altceva. În cazul în care cineva are un IMC prea mare sau prea mic se va apela la un doctor specialist în nutrițe, diabet si boli metabolice unde ar trebui să facă investigații mai amănunţite în legătură cu: măsurarea grăsimii viscerale, evaluarea obiceiurilor alimentare, evaluarea stării psihice, antecedentele ale problemelor cardiovasculare, alte probleme de sănănate, alte analize specifice.

Intrucât problema obezității prinde amploare în era alimentației nesănatoase și a sedentarismului, sociologii urmăresc și evoluția creșterii masei ponderale în lume. Astfel, a luat naștere o clasificare interesantă a procentajelor persoanelor obeze (cu IMC peste 30), întocmită pe baza mai multor state mari din lume.

Clasificarea integrală este următoarea: Japonia – 3,2% , Coreea – 3,2% , Elvetia – 7,7%,Norvegia – 8,3%, Italia – 8,5%, Austria – 9,1%, Franta – 9,4%, Danemarca – 9,5%, Suedia – 9,7%, Olanda – 10%, Polonia – 11,4%, Belgia – 11,7%, Turcia – 12%, Islanda – 12,4%, Finlanda – 12,8%, Portugalia – 12,8%, Germania – 12,9%, Irlanda – 13%, Spania – 13,1%, Canada – 14,3%, Cehia – 14,8%, Luxemburg – 18,4%, Ungaria – 11,8%, Noua Zeelanda – 20,9%, Australia – 21,7%, Grecia – 21,9%, Slovacia – 22,4%, Marea Britanie – 23%, Mexic – 24,2%, SUA – 30,6%.

In România, 7,7% din populația masculină este obeză și 9,5% din totalul populației feminine este obeză, potrivit unui studiu realizat de Eurostat (Biroul European de statistică). In țara noastră, un român din trei este supraponderal și unul din patru este obez.Din păcate, doar 10% din populația cu indice de masă corporală de peste 30 merge la un control medical pentru rezolvarea problemei de greutate. In total, in România există 3,5 milioane de obezi, potrivit unui studiu derulat de compania Abbot Laboratories.

                                                                                                        Ghiulen Mustafa (fiziokinetoterapeut)

Distribuie Articolul: