5 minute …

Eram matur, trecusem de puseurile rebele ale adolescenței, împlinisem 25 de ani, pe picioarele mele financiar, iar relația mea cu mama revenise la cea din prima copilărie, tandră, afectuoasă, protectoare în ambele sensuri. Multe ore de stat la povești, profesionale, sentimentale, descifrat încrengătura arborelui genealogic. Ca să-mi facă pe plac se uita cu mine și la fotbal și asimilase destule cunoștințe despre Craiova lui Balaci, Steaua lui Lăcătuș sau Dinamo cu kaiserul Lupescu în frunte. Ce n-aș da să revin în acei ani ’80 și să mai pot vorbi cu mama mea doar 5 MINUTE…
N-am avut ezitări să-mi duc băiatul la muzică-pian dar și la sport, mai precis tenis, încă de la 5 ani. După o foarte scurtă perioadă de tatonare am ajuns la fostul meu coleg de liceu, Ene Nicușor, cu care mărturisesc că nu fusesem foarte apropiați în timpul școlii. Au fost 13 ani în comun care au transformat un copil firav într-un om complet. Au fost perioade cu 2 antrenamente săptămânale dar și veri cu 8 ,,repetiții” ,miercurea 2 și duminica pe plajă.
Nicușor a inoculat la băiatul meu, lent dar sigur, adânc intracranian, microbul formidabil al sportului. La începutul clasei a Xll-a aveam un fiu hotărât să facă medicină generală și apoi rezidențiat în medicină sportivă. Pentru că ,,anturajul” de la liceul Mircea a reușit să-l întoarcă spre stomatologie, n-a renunțat, a făcut și IEFS-ul.
Mare parte din foștii lui elevi sunt acum profesori de sport, apreciați antrenori pe diferite meridiane.
Cam din aceeași generație cu fiul meu, un băiat talentat și o țâră rebel, în ciuda studiilor juridice complete, este vocea competentă în tenis de la digi sport și eurosport. Sunt convins că-l recunoașteți pe carismaticul Dragoș Suciu.
Am lăsat la urmă doi sportivi de frunte ai țării, două caractere superbe, Simona Halep și Horia Tecău, lansate pe orbită din aceeași baghetă magică.
Primele mingi schimbate de feciorul meu când a început tenisul la Ene au fost chiar cu Simona. Eu cu Nicușor pe margine chibițam și am auzit profeția lui de atingere a măreției Olimpului în cazul mogâldeței Halep.
Îmi aduc aminte 3 veri consecutive în care antrenamentele aveau loc pe terenurile de la Castel în Mamaia, sute de ore de discuții pe bancă, eu cu Nicușor, o vacanță comună, cina cu familiile reunite. Și totuși mi-ar mai trebui acum ceva, să mai putem vorbi puțin, măcar 5 MINUTE …

PS: Am scris aceste rânduri, plâng, plâng și plec la înmormântarea ta; sper să ai parte de zgură de calitate pe terenurile Raiului !