,, Eram sigură de faptul că doresc să lucrez la o instituție de învățământ întrucât am adorat mereu copiii.” – Georgiana Grosu – Psiholog

1)     Ai descoperit singură pasiunea pentru psihologie sau au fost și alte persoane care au avul un rol decisiv în alegerea făcută?

Am să fiu foarte sinceră și am să subliniez faptul că nu a fost chiar o pasiune. Mi-a plăcut mereu să ascult oamenii, să îi orientez în luarea unei decizii, însă nu într-atât încât să mă gândesc să urmez o carieră în această direcție.Eu îmi doream să studiez limba engleză și să devin translator sau ghid turistic, însă părinții mei nu au avut resurse financiare astfel încât să mă sprijine să iau lecții particulare. Simțeam că am lacune și am nevoie de ajutor. Eram în clasa a XII a, bac-ul bătea la ușă și eu eram dezorientată. Atunci, m-am gândit profund „ce știu eu să fac? Ce pot eu să fac?” și am realizat că îmi place să vorbesc, îmi place să fiu înconjurată de oameni, îmi place să îi ascult. Atunci am decis că doresc să devin psiholog și m-am înscris la această facultate . Totul ni se întâmplă cu un rost. Acum mă bucur enorm că mama nu avea bănuți de meditații la limba engleză.

 

2)     Cum poate un tânăr psiholog să se dezvolte rapid odată ce iese de pe băncile facultății?

După ce mi-am dat licența, eram sigură de faptul că doresc să lucrez la o instituție de învățământ întrucât am adorat mereu copiii. Cred că am un spirit foarte „copilăros ”.M-am înscris la concurs pentru a ocupa un post vacant și după 2 ani pe post de psiholog școlar suplinitor, am dat concurs național pentru un post de psiholog școlar titular în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Constanța , m-am titularizat, iar în acel moment  am fost în culmea fericirii. Înainte de a mă titulariza, am încercat să lucrez în domeniul Resurselor Umane însă atunci am realizat că locul meu este la catedră.

3)     Care este rolul și postul tău în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Constanța?

Eu îmi desfășor activitatea la 2 unități de învățământ, una din mediul rural și una din mediul urban. Ofer servicii de consiliere psihopedagogică elevilor, părinților, dar și colegilor mei, cadre didactice. Consilierea vizează aspecte cum ar fi: managementul emoțiilor, orientare școlară și profesională, prevenirea și diminuarea factorilor ce determină tulburări de comportament, etc. Nu este ușor când ai un efectiv de aproximativ 2000 de elevi, fiecare având nevoi diferite, însă îmi place enorm ceea ce fac.

4)     Care sunt problemele de ordin psihologic cel mai des întâlnite în școlile din județ?

În ultimii ani s-a constatat faptul că a crescut numărul elevilor cu cerințe educaționale speciale (TSA, ADHD, tulburări de învățare,dificultăți de învățare, etc) și s-a dorit și se dorește în continuare incluziunea acestora în învățământul de masă. Rolul meu este de a consilia elevul, familia, cadrele didactice ale elevului deoarece trebuie realizată o adaptare curriculară a programei școlare în funcție de diagnosticul elevului. În acest sens, fac echipă cu profesorul de sprijin. Desigur, urmăresc integrarea elevului în colectiv, îi ofer suport emoțional.

O altă problemă ar fi fenomenul de bullying, fenomen care a existat și când eram noi elevi, însă acum a luat amploare. Realizez diverse proiecte cu elevii pentru a-l preveni și /sau a-l combate,cum ar fi proiectul național „Stop Bullying! Spune NU intimidării!” În afara activităților de consiliere frontală a elevilor, am selectat elevi pentru concursul național și am obținut 3 mențiuni la secțiunea Eseu literar.

Eu lucrez foarte mult pe prevenirea consumului de alcool, droguri și tutun și pe abordarea unui stil de viață sănătos motiv pentru care implementez proiecte naționale inițiate de Agenția Națională Antidrog prin Centrul de Prevenire și Evaluare Antidrog Constanța. Anul trecut am realizat proiectul „Necenzurat”, însă anul acesta mi-am propus să forțez nota și să implementez proiecte la ciclul primar, motiv pentru care am ales proiectul „ABC-ul emoțiilor”și proiectul „Cum să creștem sănătoși”.  Nu am uitat de cei din ciclul gimnazial și am implementat proiectul „Mesajul meu antidrog”, unde 2 eleve au obținut mențiuni  în cadrul concursului județean, secțiunea Pictură.

Mie  îmi place să lucrez pe prevenție și să nu ajung în situația de a combate. Sunt foarte multe probleme cu care se confruntă elevii, însă în demersul de consiliere psihopedagogică trebuie să existe o strânsă colaborare familie-școală. Familia trebuie să întărească și să continue demersul nostru.

5)     Profesia ta te ajută să îi consiliezi numai pe cei din jur sau îți ușurează și ție viața uneori?

Aș minți dacă aș afirma că eu reușesc de fiecare dată să iau decizia corectă sau că eu nu am probleme în ceea ce privește educația pe care încerc să o insuflu copiilor mei. Copiii sunt unici și trebuie abordați diferit. Consider că rolul meu este acela de a sprijini familia să găsească soluția optimă pentru abordarea propriului copil. Cheia este la familie!

 

6)     Ce recomandări ai pentru părinți?

În primul rând, doresc să le mulțumesc tuturor copiilor pe care i-am cunoscut. Fără ei, nu aș fi devenit profesionistul de astăzi. Fiecare dintre ei m-a învățat ceva!

Le recomand părinților să își iubească și să își accepte copilașii așa imperfecți cum sunt ei, să le asculte nevoile, să le ceară părerea și să ia decizii împreună. Să încerce să le ofere un mediu securizat, să îi determine să vină la ei pentru a le solicita ajutorul și nu să apeleze la anturaj, să fie ei înșiși prietenii propriilor copii!

Distribuie Articolul: