Cristina Gemănaru : ,,Este de preferat să înțelegem că psihologia clinică a copilului nu este identică cu a adultului.”

Ce tulburări psihologice s-au înmulțit în timpul pandemiei?

Anul acesta a fost unul cu multe provocări, în special la nivel emoțional și cu siguranță piatra de încercare a fost la nivel psiho-social. Pandemia ne-a impus o nouă regulă și anume aceea de distanțare socială, aceasta aducând în mod clar și lipsa interacțiunii sociale prin privarea de întâlniri cu grupul de prieteni și familia extinsă. Suplimentar întreruperea actităților școlare cu apariția unui sistem de învățământ atipic prin aceasta scoală on-line a dus la o modificare a comportamentului colectiv. Toate acestea adunate au fost vizbile în atitudinea noastră socială, emoțională și civică. Pandemia a adus pe lângă victimele indirecte infectate cu noul SARS –COV2, o altă categorie mult mai numeroasă reprezentată de noi toți ce suntem victime indirecte ale acestui fenomen global ce ne afectează: emoțional, social și uman. Persoanele care nu s-au confruntat pănă acum cu dezechilibre psiho –emoționale au recunoscut că de-a lungul acestui an le-a fost teamă, chiar frică, ori s-au simțit neputincioase. Multe dintre ele ajungând în anumite momente să dezvolte chiar și atacuri de panică. Izolarea sau carantina, la cei ce au fost nevoiți să o respecte, au dus la apariția unor momente de depresie manifestate prin teama că boala să nu avanseze și să fie necesară internarea ori prin ruperea completă de mediul social.

Ce riscăm dacă nu acceptăm că avem o problemă care necesită comunicarea acesteia unei persoane competente?

Conștientizarea faptului că avem nevoie de ajutorul unei persoane competente pentru a depăși un anumit impas al vieții noastre apare în cele mai multe cazuri mult mai târziu decât ar fi necesar. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că de cele mai multe ori suntem dominați de sentimente contradictorii și imaginea pe care o avem la nivel social “Ce ar crede ceilalți despre mine ?” Un rol important îl are și orgoliul personal “NU am nevoie de sfatul nimănui” . Toate acestea nu fac decât să acutizeze și mai mult impasul în care ne aflăm. De cele mai multe ori când ești implicat în mod direct într-o problemă și ești pionul activ al jocului ai tendința de a apela la acea gândire empatică, emoțională, iar tocmai în acele momente dificile ai nevoie de gândire rațională, clară și obiectivă. De acest lucru se poate ocupa o persoană de specialitate imparțială al cărui obiectiv nu este acela de a te sfătui așa cum foarte mulți poate așteaptă de la psiholog ci, este acela că împreună cu tine reușește să te motiveze în a schimba ceva la persoana ta, la modul tău de acțiune față de o situație anume.

Are un pacient inspirația și pregătirea să își aleagă psihologul după preferințele sale?

În alegerea psihologului este necesar ca în primul rând să te interesezi de specialitatea pe care o are, fiind evident că un psiholog care de exempul este specialist pe psihologia muncii nu are competența pentru psihologie clinică. Este important în alegerea psihologului să te informezi despre specilitătile de competență ce sunt prezentate pe site-ul sau pagina sa oficiala. Este de preferat să înțelegem că psihologia clinică a copilui nu este identică cu psihologia clinică a adultului . În general persoanele adulte ce se confruntă cu impasuri psiho-emoționale este indicat să apeleze la psihologi clinicieni ori psihoterapeuți ce au o pregătire și formare mult mai complexă.

Ce ați observat anul acesta diferit la copiii de la Centrul Psihologic ,,Marea Neagră”?

Având în vedere și specificul tulburărilor de dezvoltare cu care noi lucrăm, cred că cel mai vizibil deficit pe care l-am observant la copii a fost referitor la interacțunea lor socială. Se știe că în cazul copiilor cu autism cea mai mare provocare este dezvoltarea interacțiunii sociale. Distanțarea socială a impus eliminarea ședințelor de terapie de grup, iar acest fapt a condus la un deficit mare în ceea ce privește dezvoltarea abilităților de participare la grup, dar și un deficit de atenție atât la nivel voluntar cât și conjugat . Generalizând, am putea spune din discuțiile cu părinți ai copiilor neuro-tipici ca și în cazul acestor copii au fost observate aproximativ aceleași deficențe și acest lucru s-a datorat întreruperii școlilor, pentru că mediul de la școală nu poate fi înlocuit de niciun sistem online.

Cum au decurs evenimentele obișnuite organizate de voi și ce modificări s-au produs în pregătirea acestora?

Pentru unele dintre proiecte am fost nevoiți să ne adaptăm, în schimb la unele am fost nevoți să renunțăm . De exemplu în vara aceasta cel mai frumos proiect al nostru Plaja Terapeutică nu s-a desfășurat tocmai datorită faptului că acest concept a fost gândit doar pentru a desfășura activități terapeutice la nivel de grup și în mediul natural. Am fost nevoiți să renunțăm la proiecte așteptate de copii privind activițăți de joc ce presupun un grup mare: serbări , evenimente cu alți copii neuro-tipici din școlile de masă. În schimb ne-am adaptat pentru proiectul nostru de suflet „Autism 24H” și nu l-am mai desfășurat pe plajă în stațiunea Mamaia ci l-am desfășurat în peste 100 de localități din România, unde fiecare echipă și-a realizat propriul traseu de alergare.

Ce mesaj aveți pentru constănțeni de sărbători, la sfârșitul unui an plin de încercări dificile pentru toți ?

Sărbători fericite, alături de familia restrânsă, în condiții speciale în acest sfârșit de an ce ne-a oferit tuturor un test suprem, acela al înțelegerii faptului că respectând normele impuse de autorități te protejezi pe tine și familia ta.