,,Premiul Registrului Urbaniștilor din România reprezintă munca unei echipe din care am făcut și eu parte.” – Rareș Cristu

Care au fost cele mai dificile provocări din timpul studiului în cadrul UAUIM?

În primul rând aș vrea să încep prin a povesti de ce am ales să fac arhitectură. De mic copil am avut o fascinație aparte pentru modul în care casele cresc în orașe. Mi se părea fascinantă ideea că aș putea chiar eu da viață acestor mici cetățui. Mai târziu, în timpul liceului, am început să studiez arhitectura, și doar în acel moment am înțeles cât de minuțioasă și complexă poate fi această meserie. Ea necesită spirit de creație, dar și foarte multă perseverență. Ajuns la facultate, credeam că sunt pregatit pentru a păși în lumea arhitecturii. Totuși orarul supraîncărcat mi-a creat dificultăți. Multitudinea de proiecte care trebuiau livrate într-un timp foarte scurt au stârnit senzația de nemulțumire. Timpul devenise inamicul numărul unu, iar dificultatea cea mai mare era să reusesc să dau ce e mai bun pentru a avea rezultatele dorite. Chiar și în aceste condiții, cred că am reușit să-mi educ punctualitatea și profesionalismul.

Crezi că te-a ajutat baza solidă construită în cei patru ani de liceu la Colegiul National Mircea cel Bătrân din Constanța?

Da, cred că în liceu am reușit să dau startul carierei mele. Am avut multe de învățat de la toți profesorii și datorită lor mi-am format o viziune de ansamblu. Baza pe care am construit-o în liceu mi-a stimulat felul în care mă deschideam către mediul înconjurător. Acest lucru m-a ajutat să asimilez cunostințele din facultate într-un mod mai ușor. Cantitatea mare de informație primită în liceu și programul complex din acea perioadă m-a pregătit pentru facultate.

Care ramură a profesiei tale o preferi?

Este adevarat că există o percepție prin care un arhitect este considerat mai bun dacă este focusat pe o singură latură a profesiei sale. Eu, însă, cred că tot ceea ce numim arhitectură este interconectat. Posibilitatea de a construi locuințe colective sau individuale, de a amenaja un interior a unui apartament sau a unui spațiu comercial îmi dezvoltă abilitatea de a gândi în ansamblu. Nu cred că aș putea să-mi limitez munca doar într-o singură direcție, ci m-aș ambiționa să experimentez programe de arhitectură diverse.

Ce experiență ai acumulat pe public și pe privat și care a fost proiectul tău de suflet?

În timpul facultății am învățat ce însemnă diseminarea proiectelor în spații publice și private. Minuțiozitatea care se concentrează asupra obiectelor de arhitectură puse în aceste spații reprezintă cea mai dificilă decizie.

Odată ajuns în anul trei, atunci când proiectele au căpătat o complexitate mult mai accentuată, acestea au reușit  să-mi rămână în suflet. În facultate nu aveam limitări în ceea ce privește bugetul sau imaginația. Ne limitam doar la regulile de urbanism ale zonei în care urma să intervenim și la relațiile cu vecinătățile în care proiectam, ceea ce a dat naștere unor proiecte memorabile.

Ai descoperit în călătoriile tale un stil arhitectural care te-a cucerit?

Aici aș vrea să aduc în discuție contemporaneitatea. Cred că foarte mulți înțeleg arhitectura contemporană ca o normalitate. Însă nu trebuie să uităm că și grecii și egiptul antic au trăit contemporaneitatea lor. Ceea ce vreau să spun, este că, deși, avem instrumente multiple și un amalgam de stiluri care ne-au infuențat pe parcursul deceniilor, este extrem de important să cultivăm în noi stilul timpurilor noastre. Arhitectura contemporană vorbește despre o finalitate a unui proces de învățare. Ea oferă oportunitatea de exprimare și creare. În acest context, rolul arhitectului și, implicit al meu, este să trasform practicile teoretice în realitate.

Ce măsuri rapide crezi că ar trebui luate în Constanța pentru înfrumusetarea orașului?

Aceasta este o întrebare destul de dificilă. Imaginea orașului este impregnată în viziunea unui urbanist, deoarece acesta lucrează la scara orașului. Arhitectul, la rândul său, lucrează la o scară mai mică, a obiectului de arhitectură și a relației acestuia cu elementele din vecinătatea apropiată.

Totuși, cred că, ar trebui să existe un regulament de urbanism mai strict și o direcție de dezvoltare a orașului mult mai bine definită. Din păcate, să construiești după cum îți dorești pare a fi destul de actual în societatea noastră. Nu zic că trebuie să avem proiecte tip, să nu se înțeleagă greșit, dar multe din construcțiile din oraș nu au ținut cont de vecinăți și specificul zonelor din care fac parte.

Bulevardele pot fi folosite ca instrumente care să contureze imaginea orașului, și de aceea construcțiilor aflate de-a lungul acestora ar trebui să li se acorde o atenție sporită.

Tocmai de aceea revin la ideea expusă mai sus: o direcție de dezvoltare bine definită, o imagine de ansamblu a bulevardelor reprezintă un punct de plecare în conturarea imaginii orașului și în stabilirea unor repere urbane.

Centrul vechi al orașului a căpătat în ultimii ani o înfățișare atrăgătoare atât pentru locuitorii orașului cât și pentru turiști.  Cred că ceea ce îi lipsește acum și poate fi ușor implementat în viitor este un traseu de vizitare al tuturor monumentelor de prin zonă și o atenție mai mare în ceea ce privește întreținerea zonei.

Cel mai important fond îl reprezintă clădirile monument, care indubitabil ar trebui re-puse pe picioare și scoase în valoare, deoarece ele ne spun povestea orașului.

Am putea să ne ajutam prin crearea unei fuziuni intre investiții private și fonduri publice, deoarece după cum am văzut prin țară, administrațiile private au avut o strategie de dezvoltare și întreținere mai bună decât cele publice.

In ce constă evenimentul “ Anuala de arhitectură București?” și ce premiu ai obținut cu echipa ta?

Anuala de arhitectură București este o competiție de profil dedicată să aducă în lumina reflectoarelor tradiția arhitecturală locală. Atât arhitecții cât și locuitorii orașului pot re-gândi și re-defini obiceiurile spațial urbane prin proiectele prezentate în cadrul anualei. Este o formă de educare arhitecturală care aduce în discuție subiecte legate de cele mai actuale probleme ale orașelor lumii.

Proiectul care a fost premiat cu Premiul Registrului Urbaniștilor din România reprezintă munca unei echipe din care am făcut și eu parte. Acest proiect s-a născut în anul 6 când am început să lucrăm pentru proiectul de diplomă comun îndrumat de prof. dr. arh. Marian Moiceanu și asis. dr. arh. Yahia Dardari. Studiu rezultat, a condus mai târziu la definitivarea proiectului individual, îndrumat de aceeași echipă de profesori.

Pe lângă acest premiu am fost menționați pentru proiectul realizat în cadrul UAUIM „Designing the Unesco Buffer Zone – Call Internazionale di Progettazione per La Grande Villa Adriana” organizat de Premio Piranesi în anul 2018 și un proiect de amenajare interioară a unui spațiu comercial în cadrul echipei în care lucrez și în prezent, Embryon Atelier.