,,Ne-am axat pe studierea mecanismelor moleculare din spatele durerilor cronice.” – Andrei Lia

1) De ce ai ales Universitatea din Manchester?

Principalul motiv a fost modul în care au tratat procesul de selecție a studenților. Majoritatea universităților din UK în acea perioadă (2010) aveau un proces destul de sec admitere. În general, primeai o ofertă bazată pe: (i) notele preconizate la bacalaureat și (ii) o scrisoare de intenție. Pentru University of Manchester, cel puțin în cadrul facultății noastre, trebuia să treci și printr-un interview în persoană. Acum, ei au fost destul de transparenți, ne-au spus că studenții chemați la interview au primit ofertă de admitere în jur de 95% de-a lungul anilor. La prima vedere, era doar o etapă în plus pentru a se asigura că există o congruență între aplicant și tot ce a declarat în procesul de admitere. Totuși, laolaltă cu interview-urile, facultatea a oferit tururi ale facilităților, cât și oportunitatea de a interacționa mai informal cu cadrele didactice și cu studenții deja admiși. Pentru mine, această transparență a fost un factor decisiv, în contrast cu restul universităților, unde simțeam că procesul era o cutie neagră unde te puteai orienta în mare parte doar după cât de bine erau clasate pe disciplina aleasă.

2) Cum te-ai decis să optezi pentru genetică?

Din păcate, nu pot să spun că a fost un proces delibarativ foarte bine pus la punct. Bineînțeles, nici nu m-aș aștepta ca toată lumea să știe exact ce vrea să facă la 19 ani. Totuși, dacă aș fi să-mi justific direcția în retrospectivă, aș spune că biologia din liceu nu a avut foarte mult sens pentru mine timp de multă vreme, deoarece pornea deseori de la nivel macro, ajungând apoi la nivel micro. Abia spre sfârșitul liceului, când am aprofundat bazele geneticii și le-am putut lega de biologia moleculară și de chimia organică, biologia per ansamblu a început să capete sens. De atunci, atât în biologie cât și în alte domenii, am preferat să pornesc de la detaliile fundamentale care construiesc conceptele de ordin mai mare.

3) Care sunt obiectivele studiilor în care ești implicat în prezent? Ce temă de doctorat ți-ai ales?

În linii mari, am studiat reacțiile comportamentale ale nematodului Caenorhabditis elegans (o specie de vierme) la stimuli nocivi. În ciuda aparențelor modeste ale acestui organism, din totalitatea proteinelor care îl alcătuiesc (~15000), aproximativ 80% au un omolog în proteinele umane. Această conservare surprinzător de mare între vierme și om, atât la nivel genetic cât și proteic, în ciuda morfologiilor foarte diferite, oferă posibilitatea de a înțelege elementele comune ambelor organisme în privința interacțiunilor moleculare, care mai departe stau la baza proceselor fiziologice de ordin mai înalt. Și mai important, Caenorhabditis elegans este un organism pentru care există o sumedenie de metode pentru modificare genetică, lucru care ne permite să studiem ce se întâmplă la nivel macro, spre exemplu la nivel comportamental, atunci când apar dereglări în funcționarea normală a proceselor moleculare. Astfel, putem identifica prin extrapolare etiologia moleculară a multor boli umane.

Spre exemplu, în cazul laboratorului unde mi-am derulat doctoratul ne-am axat pe studierea mecanismelor moleculare din spatele durerilor cronice. Am dezvoltat un protocol de expunere repetată a viermilor la un stimul nociv (creșteri de temperatură în afara preferințelor fiziologice). Inițial, acest stimul produce un comportament foarte pronunțat de retragere față de originea stimulului. Surprinzător, pe parcursul protocolului, viermii devin treptat insensibili la factorul iritant. Cu atât mai mult, acest proces este reversibil în mai puțin de o oră de repaus. Folosind acest protocol, am identificat mutații ale unor proteine care pot modifica:

(i) comportamentul inițial, unde viermii se află deja într-o stare de insensibilitate ;

(ii) comportamentul post-tratament, unde viermii rămân la fel de sensibili că la începutul protocolului ;

Laolaltă, aceste rezultate identifică molecule care au potențial să fie implicate în procesele generale de procesare a durerii la om, oferind o nouă țintă moleculară pentru dezvoltarea de produse farmaceutice.

4) Intenționezi să te stabilești în Fribourg sau ești deschis pentru o noua aventură?

Deși este un orășel studențesc grozav, cu o concentrație mare de posibilități culturale, sociale și culinare, Fribourg nu are o prezență masivă pe piața muncii. Ideal, aș vrea să mă stabilesc undeva în restul Elveției, dar încă sunt relativ tânăr și flexibil. La sfârșitul zilei, pun mai mult preț pe un proiect interesant și cât mai interdisciplinar decât pe locație anume.

5) Cum ai descrie diferențele din domeniul tău între țările în care ai activat?

Diferențele în cadrul academic vin în mare parte la nivelul structurării fondurilor de cercetare. De exemplu, deseori selecția pentru pozițiile de doctorat în UK este făcută la nivel de facultate sau departament. Practic, ai un comitet care vede toți candidații din toate laboratoarele care vor să angajeze într-un an. Aici, problema este destul de simplă: comitetul nu va fi neapărat compus din experți în domeniul tău, cu atât mai puțin pe nișa îngustă a unui subiect de doctorat. Astfel, ei tind să optimizeze selecția mai mult pe notele obținute în timpul studiilor, lucru care nu se traduce neapărat într-un cercetător bun.

Contrastând procesul din UK, în Elveția cel mai des controlul fondurilor pentru angajări este în mâinile investigatorului principal al unui laborator (de obicei un Prof.). El se ocupă de atragerea fondurilor prin grant-uri, beneficiind astfel de prerogativa de a selecta un candidat după ce criterii își dorește.

În afară de structura de distribuire a fondurilor, nu pot spune că există diferențe semnificative între UK și Elveția în cadrul procesului de cercetare în domeniul biologiei. Ambele țări sunt bine integrate în comunitatea (și piață) internațională de cercetători, ambele au resursele bugetare și bunavoința de a oferi fonduri adecvate într-un mediu competitiv și meritocratic, deci ambele își pot asigura un flux continuu de experiență.